Indiferent de profesie, cei care isi indragesc intradevar munca o considera prieten, iar pentru cei ce nu „pun suflet” in ceea ce fac, munca se poate transforma intr-un dusman.
Prietenia nu este intotdeauna o relatie usoara, care merge de la sine. Prietenia la fel ca si munca cere contributie, implicare, atitudine si nu in ultimul rand dragoste. Atitudinea fata de locul de munca, relatiile cu colegii de munca, constientizarea statutului si asumarea responsabilitatilor se constituie in maturizarea profesionala. Dedicarea si pasiunea sunt cele ce motiveaza insa sunt greu de insuflat acelora care privesc propriul loc de munca intocmai ca pe o corvoada sau ca ceva obligatoriu.
Munca, la fel ca si relatiile comparate mai sus pot fi adesea istovitoare. Gradul de implicare fizica si emotionala sunt direct legate de rezultate insa fiind mari consumatoare de energie pot epuiza atat fizic cat si moral. Chiar si in aceasta situatie, munca se pote transforma intr-un dusman necrutator si poate lasa rani adanci.
Echilibrul de care este nevoie poate fi preparat. Nu prea exista retete standard ci doar cateva reguli minime insa ce e mai important e nevoie de ingrediente de cea mai buna calitate. Materialul din care este facut cel implicat, rabdarea, constiinciozitatea, pasiunea nu trebuiesc sa lipseasca din acest amalgam intocmai ca si momentele de relaxare si de contemplare a progresului unui proiect. Incurajarile colegilor de echipa si nu numai mentin balansul pentru o mai lunga perioada si energizeaza compozitia.
Rezultatele unui proiect, reusit sau esuat, merita analiza, sunt lucruri importante ce se pot concluziona si oferi un suport pentru proiectele viitoare. Sarbatorirea lor si multumirea pentru rezultate nu ar trebui trecute cu vederea. Satisfactia profesionala nu este legata doar de compensarea materiala ci si de recunoasterea unor merite / abilitati descoperite sau evidentiate pe parcursul unui proiect.
Odata cu dezvoltarea profesionala individuala, se intaresc sau se subrezesc relatiile intre colegi. De cele mai multe ori insa, chiar daca momentele sunt critice si rezultatele sunt nesatisfacatoare, relatiile se pot defini si dezvalui caracterele celor implicati, apropiindu-i.
Orele lungi si obositoare, proiectele problematice dezvaluie de cele mai multe ori compozitia celor implicati. Situatiile critice unde se cere sacrificiu de resurse poate slefui un caracter si poate dezvolta abilitati. Nesiguranta se poate transforma in opusul ei si teama de a nu esua poate fi destramata de incurajarile colegilor de echipa sau ale clientilor.
Sarbatorirea succesului unui proiect si rasplatirea tuturor celor implicati are un rol major in crearea de energie pentru proiectele viitoare pentru ca ciclul se reia.
Pericolul ca munca sa se transforme intr-un dusman este destul de mic insa exista si trebuie luat in considerare pentru a nu-i drena de energie si bune intentii pe cei implicati. Dragostea de munca si pasiunea laolalta cu organizarea muncii si a momentelor de relaxare / contemplare insa pot insa tine la distanta acest pericol.
Ca si concluzie, indiferent de domeniu, munca poate fi istovitoare si poate oferi recompense materiale si morale, totul e ca cei implicati sa isi inteleaga atributiile si sa daruiasca ce au mai bun. Indiferent de dimensiunea proiectelor, ele vor dezvalui dincolo de abilitatile profesionale , cu fiecare ocazie si caracterul celor implicati hotarand si distanta si calitatea relatiilor.
Succes!
tarii