Decembrie 1989
Incertitudine amestecata cu frica si cu o emotie noua. Peste tot in tara inimile bateau mai cu putere.
Cu ultimele zbateri, vechea nomenclatura incerca sa restabileasca ordinea.
Indiferent de cine avea sa castige aceasta lupta , exaltarea ii ducea pe oameni in pragul delirului. Bucuria de a fi participat la ceva maret, istoric, de a pune umarul la o schimbare atat de mare era de-a dreptul euforica. Au trecut 21 de ani de la Revolutie, moment trist si marcat cu jale in multe familii din Romania. Pentru toti cei cazuti pe strazi in zapaceala si confuzia creata, Odihneasca-se-n pace!
Momentul eliberarii a fost maret si scopul a explodat risipind orice teorii.
Dincolo de beatitudinea generala, de lacrimile din fata micilor ecrane sau dincolo de gandurile milioanelor de oameni indreptate spre viitor cu alta perspectiva, dincolo de orice kilogram de portocale ce se putea distribui sau vinde „la liber”, se afla cotitura drumului pe care il aveau de urmat o tara libera, cu oameni liberi.
Au urmat alte guvernari si fronturi de salvare a natiunii, politicieni scosi de la naftalina, fosti acoliti politici, indivizi dubiosi sau mai putin pregatiti gata sa formeze noua clasa politica. Pana sa ne dezmeticim am ales un fost comunist, transformat peste noapte in salvator al natiunii. Au urmat altii la fel de nepregatiti pentru ce avea sa urmeze.
Dincolo insa de marile smecherii politice, de tertipuri si manevre a existat o mica oportunitate pentru aproape fiecare. O idee si o gramajoara de bani puteau fi un bun start pentru o afacere.
Pentru prima oara parca, oamenii au capatat puterea economica.
Au fost impartite actiuni, a aparut Caritas, Bingo, Andrei Gheorghe, si Teo Trandafir, au aparut televiziunile comerciale si radiourile din aceeasi clasa.
Au trecut 21 de ani interesanti pentru multi dintre noi.
21 de ani dupa care (eu) am invatat ca suntem inca la inceput de drum. Ca indivizi si natiune. Ca mod de gandire si reactie. Suntem exact cum ar trebui sa fim, pentru ca daca lasam falsele pretentii la o parte, nu prea aveam cum sa evoluam mai mult cand am lasat la urma , grija fata de noi insine, fata de cultura si civilizatie, sanatate si educatie, infrastructura si alimentatie.
O economie solida se bazeaza pe un individ sanatos capabil sa produca si sa consume. Capabil de atitudine si cu putere de decizie in ce priveste nevoile personale si cele de grup. O societate sanatoasa din toate punctele de vedere nu are nevoie de smecherii financiare si nici de razboie pentru resursele planetei.
Implicarea sociala a indivizilor, legaturile lor si „vaslitul” coordonat sunt lucruri pe care incepem sa le invatam.
Sunt deja 21 de ani de cand a inceput schimbarea, eu unul zic sa nu ne grabim, sa nu fortam „termenii” si sa nu ridicam pretentiile. Suntem o natie destul de harnica si creativa insa pripeala si lipsa de organizare, lipsa de atitudine, ne poate duce in eroare in evaluarea rezultatelor. Suntem tineri si mai multi vin din urma, cu forte noi si idei proaspete. Ei sunt fratii, prietenii sau chiar copii nostrii.
Sansele sa devenim o economie puternica si o tara prospera cresc daca avem grija unii de altii prin atitudine si respect.
Sunt 21 de ani in care am invatat destul de multe. Am impartasit si am fructificat experiente, am ratat sanse si am jurat sa nu mai facem aceleasi greseli, suntem insa pe drumul bun dar lipsa valorilor si a educatiei, ne poate abate de pe el.
Suntem intr-o calatorie cu totii si mai avem multe de invatat.
din codru rupi o ramurea
susce-i pasa codrului de ea
ce-i pasa unei lumi intregi
de moartea mea?
…
zilele acestea am incercat si eu sa arat copiilor mei putina istorie, poate intrezaresc ei vre-un viitor dupa 22 decembrie, da, dupa 22 decembrie 2010!
randurile tale au sosit la timp, adica la timpul viitor!
Hmmmm… parca stiam ca la tine in familie nevasta ta era mai „aplecata” catre psihologie, filozofie. Te-ai molipsit si tu?
susAsta nu pentru ca nu ai avea dreptate in ceea ce spui…