Fara nici o pretentie in a rezolva misterul atasamentului majoritatii oamenilor fata de muzica, acest articol are ca scop constientizarea fenomenului ca fiind o forma de legatura complexa intre oameni.
Fara doar si poate, sunetele si perceptia lor sunt o parte importanta a felului in care incercam sa ne legam sau sa ne detasam de mediul in care existam. Datorita echipamentului cu care ne-am nascut (simtul auzului), putem sa ne orientam si sa comunicam mai usor in mediul in care traim. Dincolo de perceptia legata de orientare in spatiu sau comunicare, auzul confera si posibilitatea conectarii la o anumita atmosfera, iar in anumite cazuri, sa filtreze, sa caute si chiar sa descopere semnificatii. Felul in care ne conectam la o atmosfera sau situatie ce implica sunetele aranjate intr-o anumita forma, frecventa, ritmul, timbrul, depind in mare masura de cultura, de experientele personale si colective. Raspunsul la stimulii auditivi pot fi rezultatul direct al emotiilor si trairilor interioare. Reactiile la o linie melodica si dorinta de participare prin preluarea ritmului, mimare, repetare, arata cat de puternic raspundem la acest stimul.
Experientele personale, relatiile de familie si sociale, educatia au un rol important in „alegerea” genului muzical preferat de un individ. Preferintele sunt sau pot fi considerate ca si „caracteristici” ale unei persoane si pot spune multe despre aceasta.
Eh, de aici incepe de fapt discutia. Teoria de mai sus nu stiu cat de tare poate fi verificata. insa putem incerca: Poate un anumit gen de muzica sau mai multe, sa caracterizeze un anumit individ? Felul in care asculta muzica, durata, genul, volumul, situatia, poate sa defineasca acel individ? Daca da, in ce masura?
Dupa mine, muzica este o modalitate de comunicare… un mijloc de expresie. Pentru voi?
Love REM!
susUna din formatiile mele favorite.